Generalul Ion Oprișor confirmă! Miliardele SAFE, atribuite opac câtorva firme

Generalul în rezervă Ion Oprișor, fost secretar al CSAT și fost consilier prezidențial pentru securitate națională timp de aproape un deceniu, lansează un avertisment dur privind modul în care România derulează achizițiile de miliarde de euro prin prin programul european SAFE.

Generalul Ion Oprișor confirmă! Miliardele SAFE, atribuite opac câtorva firme 

Analiza sa confirmă și întărește mai multe dintre concluziile investigațiilor concentrarea masivă a contractelor militare în jurul Rheinmetall, utilizarea negocierilor fără publicarea unor anunțuri de participare, lipsa unei competiții transparente și riscul unei dependențe industriale de un număr foarte mic de furnizori.

Intervenția este cu atât mai relevantă cu cât nu vine din partea unui observator din afara sistemului de apărare.

Ion Oprișor este general în rezervă și unul dintre militarii care au ocupat, timp de peste două decenii, poziții importante în structurile de planificare militară și securitate națională ale României.

A fost șef al Biroului Doctrine din Statul Major General în perioada 2001–2002 și șef al Secției Doctrine și Regulamente în perioada 2002–2003. A intrat apoi în structurile Consiliului Suprem de Apărare a Țării, mai întâi ca expert, ulterior consilier, iar din 2006 a ocupat funcția de secretar al CSAT și consilier de stat.

În martie 2015, Oprișor a fost numit consilier prezidențial și a condus Departamentul Securității Naționale al Administrației Prezidențiale în timpul mandatului lui Klaus Iohannis. A părăsit Cotroceniul, la cerere, în februarie 2025, după aproape zece ani în această funcție.

Este absolvent al Colegiului Național de Apărare și licențiat în Știință Militară, iar de-a lungul carierei a lucrat în Comandamentul Artileriei, Statul Major General și CSAT. A făcut parte inclusiv din colectivele care au elaborat Doctrinele Acțiunilor Întrunite, Pregătirii Forțelor Armatei și Planificării Operațiilor Întrunite.

Tocmai această experiență conferă o greutate aparte avertismentelor sale privind SAFE.

Oprișor: SAFE este o oportunitate, problema este modul în care România îl aplică

Generalul Ion Oprișor nu contestă programul SAFE. Dimpotrivă, îl descrie drept o oportunitate pentru România de a accelera înzestrarea Armatei și de a răspunde deteriorării situației de securitate din regiune.

Este aceeași distincție pe care Newsweek România a făcut-o în seria de investigații dedicate programului: SAFE oferă României acces la o finanțare mult mai ieftină decât cea disponibilă direct pe piețele financiare, dar modul în care statul român a ales contractele, furnizorii și procedurile de atribuire ridică numeroase semne de întrebare.

România poate împrumuta prin SAFE maximum 16,68 miliarde de euro, cu maturități care pot ajunge la 45 de ani. Ministerul Finanțelor a estimat AICI pentru finanțarea SAFE o dobândă medie de aproximativ 3–3,5%, comparativ cu circa 6,3% pentru euroobligațiuni românești cu maturități lungi.

Dar MFP nu a putut prezenta Newsweek România costul total pe care contribuabilii români îl vor suporta. Unele tranșe trase în 2030 pot genera obligații până în jurul anului 2075.

În analiza sa, Oprișor mută însă centrul discuției asupra modului în care au fost selectați furnizorii.

Și concluziile sale se suprapun în punctele esențiale cu cele documentate anterior de Newsweek România.

Rheinmetall, marea concentrare din SAFE

 în urma analizei proiectelor militare din SAFE, că peste 75% din valoarea pachetului de aproximativ 9,5 miliarde de euro se concentrează în jurul unor companii germane.

Numai proiectele identificate public în jurul Rheinmetall și NVL/Rheinmetall depășesc 5,6 miliarde de euro.

Printre acestea se află cel mai mare proiect militar SAFE: mașina de luptă a infanteriei pe șenile, estimată la 3,337 miliarde de euro și având ca operator indicat Rheinmetall Automecanica.

Se adaugă nava de patrulare maritimă OPV, evaluată la 836 milioane de euro, proiecte pentru sistemele antiaeriene SKYNEX și Skyranger 35, în valoare de 476, respectiv 470 milioane de euro, precum și aproximativ 450 milioane de euro pentru muniție de 35 mm.

Ion Oprișor ajunge independent la o concluzie similară, dar formulează problema și mai dur.

Potrivit calculelor prezentate de fostul consilier prezidențial, 68,3% din pachetul pe care îl analizează ar fi direcționat către un singur grup industrial – Rheinmetall AG și filialele sale – prin șapte contracte din 15.

Oprișor califică această situație drept o „concentrare contractuală anormală” și susține că o asemenea expunere către un singur grup industrial nu se regăsește în alte state NATO comparabile cu România.

Afirmația sa întărește principala întrebare ridicată de Newsweek România încă din luna iulie: cum a ajuns un program european construit în jurul ideii de achiziții comune și diversificare industrială să concentreze în România contracte de miliarde de euro în jurul unui număr atât de mic de furnizori?

Oprișor reclamă restrângerea competiției. ANAP a identificat 17 contracte negociate fără anunț

Un al doilea punct de convergență este procedura prin care au fost atribuite contractele.

Oprișor susține că, dintre cele 15 contracte analizate de el, nouă ar fi fost atribuite prin negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț.

Citește și: Peste 75% din echipamentele militare din SAFE în valoare de 9,5 miliarde Euro au mers către companii germane

Mai mult, fostul secretar al CSAT afirmă că, pentru cel puțin trei programe majore, solicitările de informații ar fi fost adresate unui număr foarte restrâns de companii sau chiar unui singur operator economic, deși pe piața europeană există alternative.

ANAP a transmis Newsweek România că a identificat în SEAP 17 contracte atribuite prin negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, pe baza SAFE sau a OUG 62/2025.

În lista MApN, procedura apare inclusiv la proiectele de miliarde de euro din jurul Rheinmetall: mașina de luptă a infanteriei, proiectele navale și sistemele de apărare antiaeriană.

MApN nu a răspuns punctual întrebărilor Newsweek România privind ofertele alternative analizate, reperele folosite pentru stabilirea prețurilor și documentele care justifică urgența fiecărei achiziții.

Așadar, avertismentul fostului responsabil pentru securitate națională de la Cotroceni vine peste o situație documentată deja oficial de Newsweek România prin răspunsul ANAP.

„Predeterminarea” furnizorilor, o acuzație și mai gravă
Ion Oprișor merge însă mai departe.

Fostul consilier prezidențial vorbește despre o posibilă „aparență de predeterminare procedurală”, invocând declarații publice ale conducerii Rheinmetall, declarații ale unor oficiali români și informații publicate anterior în presă.

Cu alte cuvinte, ridică problema dacă, în unele cazuri, câștigătorii nu erau deja cunoscuți înainte de finalizarea formală a procedurilor.

Presa nu a formulat până acum această concluzie ca fapt demonstrat.

Investigațiile noastre au arătat însă că statul a apelat masiv la achiziții singulare și la negociere fără anunț public, că marile contracte s-au concentrat puternic în jurul unor companii germane și că MApN nu a prezentat ofertele alternative și analiza de preț solicitate de Newsweek România.

Afirmația lui Oprișor deschide astfel un nou nivel al investigației asupra modului în care au fost aleși efectiv furnizorii.

Pres a arătat cum Guvernul a grăbit achizițiile ca să poată cumpăra singur
Un alt element important al investigațiilor Newsweek România privește termenul de 30 mai 2026.

Autoritățile au folosit această dată pentru accelerarea contractelor SAFE.

Comisia Europeană a explicat AICI însă pentru Newsweek România că 30 mai nu era termenul la care România pierdea finanțarea SAFE. Data era relevantă doar pentru o derogare: până atunci, un singur stat membru putea încheia singur un contract și îl putea finanța prin SAFE.

Pentru achizițiile comune, programul continua.

Ulterior, chiar Cancelaria Prim-Ministrului a confirmat AICI în scris concluzia Newsweek România: accelerarea contractelor nu urmărea salvarea întregii finanțări, ci folosirea ferestrei în care România putea face achiziții singulare.

Guvernul a recunoscut explicit că a urmărit „valorificarea posibilității de a realiza achiziții singulare”.

Analiza Newsweek România arătase anterior că doar aproximativ 9% din valoarea totală analizată reprezenta achiziții comune, restul fiind achiziții în care statul român cumpăra singur.

Această strategie este esențială pentru a înțelege contextul criticilor formulate acum de Ion Oprișor: tocmai achizițiile singulare au permis României să aleagă rapid furnizorii și să negocieze direct condițiile contractuale.

Oprișor avertizează și asupra dependenței strategice

Fostul consilier prezidențial introduce însă și o dimensiune asupra căreia Newsweek România a ridicat până acum în principal întrebări: dependența strategică.

Oprișor susține că o concentrare atât de mare a contractelor la Rheinmetall poate crea o dependență industrială și operațională pe termen lung.

Nu este vorba doar despre cumpărarea inițială a unor blindate, sisteme antiaeriene, nave sau muniții.

Echipamentele militare generează timp de decenii contracte de mentenanță, piese de schimb, modernizări, muniții, instruire, actualizări software și integrarea unor noi sisteme.

Alegerea unei platforme poate lega astfel beneficiarul de furnizor pentru aproape întreg ciclul de viață al echipamentului.

În acest context, concentrarea de miliarde de euro în jurul aceluiași grup industrial capătă o semnificație care depășește valoarea contractelor inițiale.

Localizarea producției în România, o altă zonă neclară
Există o suprapunere și asupra problemei producției locale.

MApN a susținut public că mașinile de luptă ale infanteriei ar urma să fie produse la Mediaș, navele la Mangalia, iar industria românească ar urma să participe la alte programe de înzestrare.

Însă Ministerul nu a detaliat pentru Newsweek România procentele de localizare și obligațiile industriale concrete aferente fiecărui mare contract.

Ion Oprișor afirmă acum că au fost comunicate public valori diferite privind localizarea industrială, inclusiv procente de 40%, 50% și 60%, fără ca acestea să fie însoțite de o defalcare verificabilă pentru fiecare contract.

Afirmațiile sale necesită o verificare separată, dar întăresc întrebarea deja ridicată de Newsweek România: cât din cele aproape zece miliarde de euro cheltuite pentru înzestrare se întoarce efectiv în economia și industria de apărare din România?

SAFE este credit, nu bani gratis

În paralel cu semnele de întrebare privind furnizorii și procedurile, există și factura.

Newsweek România a arătat că suma de până la 16,68 miliarde de euro alocată României prin SAFE nu este un grant european.

Este un împrumut.

România va rambursa capitalul și dobânzile, iar unele obligații se pot întinde până în jurul anului 2075. Ministerul Finanțelor nu a putut spune care va fi costul total al finanțării dacă România utilizează întreaga sumă.

Finanțarea este mai ieftină decât cea pe care statul român o poate obține direct de pe piețe, dar rămâne datorie publică suportată de contribuabili.

Tocmai de aceea, întrebările despre concurență, preț, furnizori și beneficiile obținute de industria românească devin și mai importante.

De la investigațiile Newsweek la avertismentul unui fost om-cheie al securității naționale

Intervenția lui Ion Oprișor nu dovedește automat fiecare acuzație privind contractele SAFE.

Dar este relevantă prin poziția și experiența celui care o formulează.

Vorbim despre un general care a lucrat în planificarea doctrinară a Armatei, a activat în Statul Major General, a fost secretar al CSAT și a condus aproape zece ani Departamentul Securității Naționale al Administrației Prezidențiale.

Iar diagnosticul său se suprapune în punctele centrale cu ceea ce jurnalisti a documentat în ultimele săptămâni: contracte militare puternic concentrate în jurul companiilor germane și în special Rheinmetall; utilizarea extensivă a negocierii fără publicarea unor anunțuri; lipsa răspunsurilor privind ofertele alternative și analiza de preț; folosirea accelerată a derogării pentru achiziții singulare; informații insuficiente privind localizarea reală a producției în România.

Oprișor adaugă însă acuzații și riscuri suplimentare: posibila predeterminare a unor proceduri, creșteri nejustificate de preț, reducerea unor cantități de echipamente față de necesarul inițial, probleme privind proiectele de la Mangalia și SAI și riscul unei dependențe strategice excesive față de un singur grup industrial.

Aceste elemente trebuie documentate separat.

Dar avertismentul venit de la un fost secretar al CSAT și fost consilier prezidențial pentru securitate națională schimbă greutatea dezbaterii.

Întrebarea nu mai este doar dacă România avea nevoie de SAFE.

România avea și are nevoie de modernizarea rapidă a capacităților sale militare.

Întrebarea este dacă o oportunitate europeană de 16,68 miliarde de euro a fost folosită pentru a obține cea mai bună tehnică, la cel mai bun preț și cu cel mai mare beneficiu industrial pentru România sau pentru a atribui, într-un interval foarte scurt și cu concurență limitată, contracte care vor lega statul român de câțiva furnizori pentru următoarele decenii.